Instalare LINUX

Instalare Linux

Cea mai buna alternativa pentru celebrul Windows se dovedeste a fi sistemul de operare Linux. Bazandu-se pe experienta comunitatii Open Source acesta a devenit odata cu aparitia ultimelor versiuni mult mai "prietenos" si mai usor de utilizat, chiar decat Windows.

Odata ce ii vei patrunde tainele, suntem convinsi ca te vei intreba si tu cum de nu l-ai descoperit pana acum si nu vei mai intra in Windows decat cel mult pentru anumite jocuri.

Unul din primele lucruri pe care trebuie sa le inveti este legat de instalarea uneia din multele distributii de Linux. Asa ca este necesar sa prezentam cateva aspecte care speram noi ca vor clarifica in mare masura nelamuririle.

Instalarea implicita

Cea mai usoara instalare este aceea in care introduci CD-ul cu distributia de Linux si acesta face totul pentru tine. Iar atunci cand a terminat, esti gata sa utilizezi noul tau sistem Linux. Partial este OK, deoarece iti salveaza ceva timp, dar pe de alta parte instalarea implicita aduce si anumite aplicatii de care nu aveai nevoie sau omite unele din ele. Asa ca este indicat sa apelezi la o instalare "manuala".

De unde luam distributiile de Linux

Una din metodele folosite este sa te duci la unul din distribuitorii din tara si sa cumperi CD-urile precum si manualul distributiei alese. In aces fel vei beneficia si de suport din partea firmei care a realizat distributia de Linux si vei putea consulta si manualul acesteia. O alta modalitate - cea mai utilizata - este aceea de a descarca imaginea distributiei de pe Internet. Fiecare mare producator pune aceste imagini la dispozitia utilizatorilor in mod gratuit. Un site esential este http://w.linuxiso.org, unde vei gasi toate distributiile de Linux sau ftp.linux.ro, care merge excelent in Romania.

Stim de unde putem lua distributiile de Linux, dar pe care o alegem? Care este cea mai buna? Un raspuns simplu la aceasta intrebare nu exista. Toate distributiile mari sunt foarte bune. Asa ca daca alegi RedHat, Mandrake, SuSe sau Debian, este OK. Important este sa le instalezi, de atunci incolo va incepe munca. Singurul lucru care trebuie evidentiat este ca unele distributii au o interfata grafica mai clara la instalare. Astfel, Mandrake, RedHat si SuSe creeaza o buna impresie, mai ales pentru incepatori.

Pregatirea sistemului pentru Linux

Hard-disk-urile de capacitate mare nu mai sunt un mister in calculatoarele noastre, astfel incat instalarea mai multor sisteme de operare nu mai reprezinta o problema. Pentru inceput sa vedem cateva din sistemele de fisiere intalnite cele mai uzuale in Linux.

Sistemul de fisiere Reiser (reiserFS) - sistem jurnalizat care este unul din cele mai bune si mai eficiente sisteme de fisiere existent. Datorita algoritmilor foarte buni folositi, ReiserFS se poate descurca si cu 100.000 de fisiere intr-un director. Iar in jurul datei de 30 iunie va fi disponibil reiser4, care va prezenta mult mai multe imbunatatiri, printre care criptarea fisierelor “on the fly”, fara a mai fi nevoie de programe aditionale care consuma resurse. Pentru mai multe informatii, verifica site-ul http://w.namesys.com, unde vei gasi informatii suplimentare.

Sistemul de fisiere ext2 - sistem traditional si este suficient de bun pentru a fi folosit si in viitor. Exista insa o versiune mai noua, ext3, mai rapida si cu mai multe facilitati, tranzitia intre cele doua sisteme (ext2 si ext3) realizandu-se foarte rapid. Ext3 este si el un sistem de fisiere jurnalizat. O buna sursa de informatii gasiti aici.

Sistemul de fisiere XFS - un sistem de fisiere foarte bun, poate cel mai bun, comparabil cu reiserFS. Informatii gasiti aici. Mai sunt si alte sisteme de fisiere, de exemplu NTFS, XENIX, OS/2, OPUS, AIX, kernel-ul de Linux dovedindu-se foarte flexibil. Cele de mai sus sunt insa cele mai uzuale.

Partitionarea hard-disk-ului
Programele de partitionare a hard-disk-ului sunt numeroase, dar in mare parte ele fac acelasi lucru. Astfel cu RedHat poti selecta sa partitioneze el automat hard-disk-ul sau sa realizezi tu acest lucru manual. In Mandrake, ai la dispozitie DiskDrake, unul din cele mai bune instrumente de partitionat, care poate si redimensiona o partitie, ceea ce in alte distributii de Linux nu intalnesti.

Optiunile la care ai acces in cazul realizarii unei partitii sunt:

new: definesti aici o noua partitie, dimensiune, tip etc
edit: poti edita atributele unei partitii existente
delete: vei sterge o partitie. Optiunea urmatoare ar trebui sa fie new, pentru a o recrea.
reset: poti anula anumite schimbari efectuate.
device: aici gasesti numele partitiei
start: stabilesti sectorul de unde incepe partitia
end: stabilesti sectorul unde se sfarseste partitia
size: marimea in megabytes
mount point: acesta este directorul unde partitia va fi montata.

Discurile in Linux sunt afisate ca /dev/hdxx. Astfel, daca ai un hard-disk master pe primul controler, atunci acesta va fi /dev/hda1, unde 1 inseamna prima partitie si "a" inseamna primul disc.

Ce nu trebuie sa uiti este sa creezi o partitie de swap, care depinde de cantitatea de RAM pe care o ai. Astfel, daca ai 256 MB, o partitie de 200 MB ar trebui sa fie suficienta. Pentru mai putina memorie, o partitie de 500 MB este necesara.

Mai este un lucru de spus referitor la partitii. Pentru a beneficia la maxim de performatele sistemului, este ideal ca fiecare director important sa-l pui pe partitie separata. Astfel pentru:
/ - ai nevoie de un spatiu de 1 - 4 GB ar trebui sa acopere nevoile voastre
/usr – ai nevoie de 2-3 GB
/home - o dimensiune recomandata ar fi de 500 Mb, dar daca doresti sa stochezi multe fisiere multimedia de exemplu, atunci aceasta partitie ar trebui sa creasca.
/var - ai nevoie de 1-2 GB
/opt - ai nevoie de 1,5 - 2 GB
Pe scurt insa, atunci cand este vorba e partitii, trebuie sa stii exact ce doresti sa faci cu sistemul tau si dupa aceea sa le dimensionezi. Daca esti pasionat, pentru fiecare director poti crea o partitie diferita: ext2, ext3, xfs, reiser, etc. Linux este foarte flexibil in aceasta privinta.

Pentru cei obisnuiti cu c: din Windows, structura de directoare din Linux poate parea putin mai aparte. Dar, noi va garantam ca este extrem de logica si foarte usor de inteles.

Astfel, avem:

/ - directorul radacina
tot ce este dupa / - aici vei gasi listate cele mai uzitate instrumente necesare operarii cu Linux, precum si celelalte directoare.
bin - aici vei gasi comenzile esentiale Linux, cum ar fi ls, awk, cat, chmod, chown, cp, dd, df, mount, rm, rmdir, touch - aceste comenzi sunt coloana vertebrala a oricarui sistem Linux/Unix.
dev - aici sunt stocate fisierele care permit comunicarea cu hardware-ul masinii. Acest director contine drivere care permit comunicarea cu cd-rom-ul, modem-ul, placa de retea, floppy disk-ul, hard-disk-ul, etc.
home - acest director este inima sistemului de operare. Dupa ce ai adaugat un cont de utilizator, va fi creat un subdirector cu numele tau, unde vor fi stocate fisierele personale.
/usr/bin - acest director contine si el comenzi asemanatoare bin. Diferentierea s-a realizat datorita numarului mare de comenzi Linux.
/usr/sbin - directorul contine comenzi care sunt folosite numai de super user (root). Aceste comenzi sunt: netcfg, sndconfig, linuxconf, si netconf.
/var - contine fisierele de log. Toate logarile si pornirile calculatorului sunt stocate in acest director.
/boot - acest director contine kernel-ul si alte fisiere utilizate la pornire.
/opt - aici sunt instalate daca dorim, anumite aplicatii
/etc - aici sunt stocate fisiere utilizate de subsisteme ca reteaua, mail-ul, etc. acest director contine de asemenea tabele cu serviciile de retea si cu discurile ”montate”.

Majoritatea vom dori sa pastram si Windows-ul, macar pentru jocuri. Atunci este necesar sa facem calculatorul dual/boot, adica sa aiba posibilitatea de a incarca 2 sau mai multe sisteme de operare. Aproape toate distributiile recunosc automat celelalt/celelalte sistem(e) de operare instalat(e), pornind automat un boot manager grafic, de unde poti selecta sistemul dorit.

Oricum, dupa ce ai instalat o distributie de Linux, sansele sunt de aproape 100% ca el sa fi instalat un manager de boot, asa cum este LILO. Acesta poate incarca fara probleme de exemplu Windows 2000 si Linux, sau orice alt sistem de operare. LILO este extrem de simplu de folosit, mai multe lucruri putand afla de aici.

Dupa instalare, poti configura LILO, editand fisierul lilo.conf, aflat in /etc/. Pentru aceasta trebuie sa fi logat ca administrator (root). Pentru aceasta este suficient sa tastezi su - si vei fi atentioat sa introduci parola de root.
Exemplu de fisier de configurare al LILO:

boot=/dev/hda
Aceasta inseamna ca LILO va boota de pe MBR (master Boot record-ul, locul de unde se controleaza pornirea tuturor sistemele de operare) hard-disk-ului tau

map=/boot/map
O harta interna a LILO, care se creeaza implicit

install=/boot/boot.b
Aici LILO afla unde sa incarce sistemul de operare

compact
Face mai rapida citirea de pe hard-disk

prompt
Aceasta optiune spune LILO sa atentioneze utilizatorul pentru a introduce parametrii suplimentari la pornire

timeout=50
LILO va astepta 50 de secunde pana la pornirea sistemului de operare implicit

image=/boot/vmlinuz-2.4.18
Indica locul in care se regaseste kernel-ul

label=linux
Eticheta - numele sistemului de operare, asa cum apare el

root=/dev/hda1
Indica partitia root

read-only
Pentru inceput partitia root este montata ca read-only, ulterior revenind la stadiul read-write

other=/dev/hda1
Aceasta indica faptul ca LILO poate tncarca un alt sistem de operare de pe partitia specificata

label=win
Acesta este numele sistemului alternativ, de exemplu Windows

Dupa ce ai terminat instalarea te loghezi si de aici vei incepe sa instalezi ultimele actualizari, sa stabilesti optiunile de securitate, sa compilezi poate un nou kernel. Ca o ultima recomandare. Linux este un sistem de operare extrem de complex. In pachetele de instalare se regasesc o multime de programe. Cand le selectezi, incearca sa le instalezi numai pe acelea care consideri ca iti folosesc. Daca nu doresti sa-ti transformi calculatorul intr-un server web, nu are rost sa instalezi si acest serviciu. Nu va face altceva decat sa manance resursele sistemului. Pentru aceasta citeste cu mare atentie descrierea fiecarui pachet.