Calibreaza LCD-ul

Calibreaza LCD-ul pentru o imagine perfecta

Ai inteles in cele din urma ca tehnologia monitoarelor cu tub catodic este depasita, ca performantele unui ecran cu cristale lichide se poate bate de la egal la egal cu CRT-urile si ca ai numai de castigat din trecerea catre solutia mai moderna si, in cele din urma, si mai eleganta. Ce trebuie sa faci insa pentru obtinerea imaginii perfecte care poate fi redata de un astfel de monitor LCD, evident, in limita posibilitatilor sale tehnice?

Scos monitorul din cutie, pornit... ce urmeaza?

De obicei, noii posesori ai unui LCD se rezuma la simpla conectare a acestuia la PC, pornirea si stabilirea rezolutiei din Display Properties. In cel mai bun caz, daca monitorul este echipat cu un sistem de setare automata a luminozitatii si contrastului, se vor obosi sa parcurga si acest proces extrem de simplu. Totusi, pentru o imagine cat mai buna, cateva reglaje suplimentare sunt obligatorii.

Trebuie sa stii ca, de multe ori, setarile de luminozitate si contrast ale unui monitor LCD se comporta diferit de cele ale unui CRT. Luminozitatea seteaza nivelul de negru al unui CRT, dar, in cazul monitoarelor cu cristale lichide, seteaza intensiteaza backlight-ului.

In ceea ce priveste contrastul, care, in general, are acelasi scop pentru ambele tipuri de monitoare, anumite modele de LCD nu afiseaza nici o diferenta. Mai mult, pentru ecranele cu cristale lichide care vin echipate atat cu intrari analogice, cat si digitale, exista posibilitatea ca aceasta setare sa fie functionala numai in mod analog. Cu alte cuvinte, daca in ciuda tuturor eforturilor tale de a optimiza imaginea, monitorul nu coopereaza, nu te grabi sa cauti actele de garantie ale monitorului, el n-are nici o vina. Singura problema e ca toate eforturile tale se indreapta catre un semnal analog.

Daca pentru un monitor CRT rezolutia putea fi schimbata oricand in limita puterii placii grafice si a performantelor monitorului, pentru un monitor cu cristale lichide e mai sigur sa ramai la setarea din fabrica a acestei caracteristici, rezolutia nativa fiind cea care iti reda cu siguranta imaginea in conditiile cele mai bune in raport cu diagonala monitorului.

Chiar daca monitoarele LCD suporta mai multe rezolutii, calitatea imaginii este superioara daca se opteaza pentru rezolutia nativa. De cele mai multe ori, o data cu modificarea acestei rezolutii se vor observa si mici deformari ale imaginii. De obicei, o data cu optarea pentru o rezolutie mai mica decat cea recomandata, imaginea va deveni neclara, estompata, dar este un sacrificiu pe care multi utilizatori il fac pentru evitarea dimensiunilor prea mici ale textului sau ale icoanelor la rezolutii mari.

Chiar daca te hotarasti totusi sa modifici rezolutia nativa a monitorului, seteaza corect optiunea de format al imaginii (aspect ratio). La rezolutia nativa a unui LCD de 1.280 x 1.024 pixeli, formatul de imagine este 5:4, iar proportia intre inaltimea si latimea imaginii este normala. In cazul in care se modifica rezolutia la 1.024 x 768, formatul de imagine devine 4:3, iar imaginea va deveni acum mai mult lata decat inalta, iar ecranul va afisa acum benzi negre in partea de sus si in cea de jos. Unele monitoare ofera o optiune de setare automata in full screen, astfel incat imaginea sa fie "intinsa" pe toata suprafata ecranului. Daca pentru majoritatea aplicatiilor aceasta practica nu este foarte deranjanta, pentru aplicatiile grafice, deformarea in acest fel a imaginii este destul de neplacuta.

Ce se intampla cu rata de refresh a imaginii, care trebuia setata manual in cazul monitoarelor CRT? Pentru LCD-uri, rata de refresh medie este nativ de numai 60 Hz (in comparatie cu cei 75-100 Hz ai CRT-urilor). In cazul modificarii rezolutiei native a monitoarelor cu cristale lichide cu una superioara, se va observa o diminuare a calitatii imaginii.